sâmbătă, 7 ianuarie 2017

O istorie sinceră - note de lectură 7 ”Etnogeneza românilor”

”O istorie sinceră a poporului român”, de Florin Constantiniu - note de lectură 7

Etnogeneza românilor 

Academicianul F. Constantiniu, într-un subcapitol numit ”Desăvârșirea etnogenezei românilor” (p. 56 – 60),  face unele considerații cu privire la formarea poporului român.
Istoricul face referință la cultura ”Brateiu” sec. IV – VI, ce oferă elemente de referință asupra societății ”daco – romane” din zona carpatică, astfel locuitorii din acea perioadă ”trăiau în bordeie, practicau agricultura și creșterea vitelor”.
Autorul face precizarea că peste aceste populații s-au revărsat populațiile slave (triburile slavilor) în sec. VI – VII, având ca rezultat ”consecințe” în procesul etnogenezei românilor. F. Constantiniu consideră că ”conviețuirea romanicilor” la nord de Dunăre cu populațiile slave a ”inaugurat cea de-a doua etapă a procesului de formare a poporului român”.
Eu cred că sunt câteva aspecte care fie nu sunt luate în considerare de către autor, fie acesta nu a dorit să le ia în calcul. În secolul VI slavii (în alianță, sub conducerea avarilor) invadează deja Peninsula Balcanică, trecând la sud de Dunăre, ei existând la nord de Dunăre încă din secolul V. Mi se pare foarte important de subliniat că slavii, la nord de Dunăre, au fost prezenți în secolul V. 
F. Constantiniu, preluând o teză străveche a istoricilor români, consideră la rândul său că invazia slavilor a avut rol în etnogeneza românilor (”a doua etapă”), ceea ce mie mi se pare greșit. În etnogeneza românilor slavii nu au avut niciun rol. Nici nu puteau să aibă rol. Ei, ca și alte populații, au avut un rol în ”cristalizarea” poporului român, mai corect în evoluția poporului român, dar nu în etnogeneză. Etnogeneza poporului român a avut loc prin amestecarea populațiilor coloniste ale Imperiului Roman cu localnicii din zona carpatică, nu numai cu dacii.
Pentru câteva secole (și) pe teritoriul carpatic au trăit triburile gepizilor. Dacă ar fi să discutăm de influențe în etnogeneza poporului român cu siguramță ar trebui să discutăm de influențele gepizilor, dar nu de cele ale slavilor. Din păcate nu cunoaștem nimic despre moștenirea gepizilor (dacă aceasta a și existat în realitate), prin urmare putem doar să presupunem că aceștia au avut o influență în etnogeneza poporului român. Încercarea de a introduce populațiile slave în etnogeneza poporului român reprezintă o fractură logică, nu se sprijină pe nimic și nu explică nimic din punct de vedere istoric. Dacă știința istorică va dovedi că gepizii au avut o contribuție în etnogeneza poporului român rămâne de văzut în viitor, dar slavii chiar nu au avut niciun rol.
Academicanul F. Constaniniu continuă apoi lucrarea sa cu Istoria Medievală și formarea primelor state românești.

Întrucât datele pe care le prezintă istoricul F. Constantiniu sunt de multe ori depășite, datorită faptului că multe dintre afirmațiile sale sunt ”trase de păr”, datorită faptului că istoria pe care o prezintă este o istorie cu evidente influențe de tip sovietic, eu întrerup aici studiul acestei lucrări (e o pierde de timp).
Sincer, nu pot recomanda lectura acestei cărți. Ea are însă un rol important în sensul în care arată că presiunile de tip sovietic sunt prezente și acum în mediul științific, în mediul academic, ceea ce este extrem de grav.
De fapt acesta este marele merit al acestei lucrări, F. Constantiniu demonstrează că spiritul sovietic, comuniștii nu doar că există, aceștia sunt activi chiar și în mediul academic.

Închei aceste note cu ceea ce am scris în notele nr. 2:
În acest context vocea lui F. Constantiniu, deşi face o notă discordantă cu a fasificatorilor de istorie, este o voce ce trebuie să fie auzită şi înţeleasă. În prefaţa la ediţia a 3-a (p.15), autorul scrie: „Comunitatea istoriografică este profund divizată din alte raţiuni decât cel pur ştiinţific. Imixtiunile şi constrângerile politice se fac din nou simţite”.
Faptul că F. Constantiniu (p. 19) a simţit nevoia să facă referire la formula lui E. Cioran, „România  - spaţiul ratării”, mă duce la concluzia că autorul subscrie acestei definiţii, mai mult, găseşte ca o cauză a acestei situaţii incapacitatea noastră de a ne asuma propria identitate şi a ne lua cu adevărat destinul în mâini.

 
O istorie sinceră a poporului român, 2011




luni, 2 ianuarie 2017

Ghinionul națiunii române a început în 1947 și continuă și în prezent

Alegerile locale și parlamentare din 2016 m-au înfricoșat. Națiunea română apare ca o adunătură de infractori, cretini, puturoși și asistați social.

Am scris de mai multe ori, comunisnul în România nu a apărut datorită voinței națiunii noastre, ci datorită faptului că România s-a aflat sub ocupație sovietică. Fără stăpânirea sovietică noi nu am fi suferit niciodata barbariile unui regim cretin și criminal, regimul dictaturii proletariatului.
În 1947 bolșevicii sovietici au reușit prin crime, teroare și  înșelăciuni să instaleze în România un regim numit în bătaie de joc, regimul popular,
Regimul popular avea la bază ideologia demagogică a dictaturii proletariatului; e simplu de remarcat pentru oricine are mai mult de un neuron în cap, contradicția în termeni. Problema regimurilor de tip sovietic (în toată Europa de Est) nu era bunăstarea poporului (o altă lozincă demagogică), ci înlocuirea regimurilor democratice prin această nouă formă socială numită corect dictatura proletariatului. În România, dar și în celelalte state din lagărul sovietic, regimul a fost unul de tip dictatorial.
Cine erau acei ce formau grupul, colectivitatea dictatorială? iată o întrebare foarte importantă.
Realitatea ne arătă exact ce valoare, mai corect, ce lipsă de valoare aveau cei ce stăpâneau România în numele proletariatului, nicolae ceușescu avea 4 (patru) clase, elena ceușecu avea 3 (trei) clase. La fel erau toți comuniștii.
Dar cine erau proletarii? iară o altă întrebare importantă. Proletarii erau de fapt cei mai amărâți dintre țărani, luați din bordeie și duși la oraș unde au fost angajați în fabrici și transformați în proletari. Să nu cumva să credeți că această măsură avea un scop de tip umanitar, în niciun caz. Era doar una din măsurile stabilite de către NKVD prin celebrele directive de organizare a statelor de tip sovietic (despre directivele NKVD am scris și eu și alții).
Scriu despre aceste fapte din nou pentru că încă sunt mulți cretini ce cred că gheorghiu dej sau nicolae ceușescu au gândit ceva în relație cu organizarea socială de tip sovietc. Deloc. NKVD s-a ocupat de organizarea socială a noilor state sovietice, prin celebrele directive. Cine a studiat aceste directive și a cunoscut realitatea socială din România bolșevică va confirma că tot ceea ce s-a întâmplat aici a corespuns în totalitate cu celebrele directive.
Punerea în fruntea statului român a proletarilor, adică a celor mai cretini și needucați cetățeni, prin și datorită regimului sovietic înstalat în 1947, a însemnat o lovitură mortală dată națiunii române.
Un popor întreg s-a trezit condus de niște cretini. Către ce? Către cel mai corupt și sărac regim ce a existat în România de-a lungul secolelor. Poate doar perioada fanariotă să fi fost mai cumplită decât regimul sovietic înstalat în România în 1947.
Cu ce își amageau proletarii, adică sovieticii, poporul? Cu crearea unui stat utopic, condus de proletari. Iar acest stat proletar nu putea fi decât unul dictatorial. Așa a și fost, poporul român a trăit aproape 50 de ani sub dictatura unei familii, familia ceușescu.
Azi, la 27 de ani de la răsturnarea acelui regim dictatorial, în care oamenii au fost transformați în niște animale de muncă, infometate și batjocorite, iată că foștii comuniști și actualii comuniști, noii comuniști, noii sovietici, pun din nou stîpânire pe România. Această victorie este reală și arată  - din nefericire -  faptul că în 50 de ani regimul dictaturii proletare a reușit să spele creierele majorității românilor.
Națiunea română a fost transformată înt-o națiune de legume, într-o națiune de hoți mărunți ce se cred șmecheri.
Faptul că în 2016 atât la alegerile locale, cât și la cele parlamentare au fost aleși ca și conducători infractori, dovedește că România, națiunea română se află într-o stare avansată de degradare, într-o fază de primitivism. Această stare actuală, acest primitivism social, ne arată că progresul națiunii române va fi  - dacă va fi - unul foarte lent și nesemnificativ.
Atât timp cât statul român va fi la discreția cretinilor și infractorilor, nu are rost să sperăm într-un nivel de viață ridicat. România va fi în continuare țara infractorilor, a cretinilor, a asistaților social.

Familia ceaușecu, cei ce au condus România aproape o jumătate de secol spre neputință. Regimul cretinilor, regimul dictaturii proletariatului. Renăscut prin noul regim PSD.



P.S.

Proletarii lui gheorghiu dej si nicolae ceausescu sunt pensionarii din ziua de azi, sănătoși și voinici la 80 - 90 de ani, cât să voteze psd. Aceasta-i realitatea, foștii proletari vor vota până vor muri cu comuniștii, vechi sau noi.
NU doar proștii României, asistații social, votează psd, ci și toată armata de pensionari, adică  5,13 milioane de cetățeni cu drept de vot. În condițiile în care în 2015, informație certă, numărul pensionarilor îl depășea pe cel al angajaților.
România este țara pensionarilor. Pe această realitate și-a construit psd strategia, de aceea încă vreo 10 ani psd va câștiga alegerile. Dacă nu se întâmplă politic nimic pozitiv. 






luni, 12 decembrie 2016

Adevărul despre formarea poporului român

Adevărul despre formarea poporului român
Dec. 2016

Falsificarea istoriei de către comuniștii români, dar și directivele bolșevice ale Cominternului au avut  ca principală consecință formarea unei imagini greșite  asupra formării poporului român, dar și a popoarelor învecinte. Această cunoaștere greșită a istoriei a avut ca o importantă consecință menținerea unei relații tensionate între poporul român și poporul maghiar.

Formarea poporului român a început odată cu transformarea unei parți din Dacia în provincie romană. Formarea poporului român (procesul) își are originea în mixtura dintre coloniștii Imperiului Roman și populația autohtonă, daci, dar și alte triburi ce existau la nord de Dunăre, în zona carpatică. În sens restrâns, putem spune că originea poporului român își are originea în provincia romană Dacia. Noi, românii, suntem - prin urmare - un popor apărut ca rezultat a colonizării unui teritoriu, respectiv zona carpatică; cu alte cuvinte putem spune că suntem un popor romanic. Caracteristica definitorie este aceea a limbajului, respectiv limba folosită în Imperiul Roman (latina, prin tradiție).

POPOARELE ROMANICE

Formarea popoarelor romanice (nu român)
Peste tot unde Imperiul Roman s-a dezvoltat sau a colonizat au fost create condițiile formării unor popoare romanice, prin asimilarea limbii și a culturii materiale și spirituale specifice Imperiului Roman. În actuala Franță, spre exemplu, din triburile gale, sub stapânirea romană, a început procesul formării unui popor romanic. Dacă nu ar fi existat invazia triburilor france, în actuala Franță ar fi trăit tot un popor romanic, care ar fi fost foarte asemănător cu poporul nostru, dar și cu toate celelalte popoare aflate sub influența Imperiului Roman.
Popoare romanice s-au format peste tot unde s-a întins stapânirea Imperiului Roman.
La sud de Dunăre, în actuala Bulgarie, triburile moesilor, sub stăpânire romană, evoluau tot spre un popor romanic. Invazia triburilor bulgare a făcut ca acest popor romanic în devenire să capete o altă dezvoltare, sub influeța bulgarilor, evoluând spre un nou popor, poporul bulgar. Invazia masivă slavă a făcut ca și acest popor în devenire, poporul bulgar, să își modifice evoluția, devenind un popor slavic. Chiar dacă Bulgaria actuală își păstrează numele de la triburile bulgarilor, poporul este unul slav.
Procesul întâlnit în cazul Bulgariei este similar cu cel al formării și celorlate popoare aflate sub influența Imperiului Roman, spre exemplu, sârbii, croații. Dacă sârbii și croații nu sunt acum niște popoare romanice, aceasta se datorează invaziei triburilor slave (sec. VI), ele fiind popoare slave.

POPORUL ROMÂN – argumentul necesar și  suficient

Poporul român s-a format ca urmare a procesului de romanizare la nord de Dunăre, având ca specificitate triburile din zona carpatică. Științific este mai corect să vorbim de zona carpatică decât strict de fosta provincie Dacia (romanizare s-a produs și în Muntenia, dar și Banat etc.).
Știm că formarea poporului român se datorează romanizării întrucât limba română este evoluată din limba Imperiului Roman. Acest argument este argumentul necesar și suficient.

De ce poporul român nu este un popor slav?
Dacă privim harta Europei observăm că în România există un popor romanic în timp ce în jurul României există doar popoare slave (cu excepția Maghiariei, țara maghiarilor, numită de noi – nu tocmai corect - Ungaria). Observăm că bulgarii sunt slavi, sârbii sunt slavi, ucrainienii sunt slavi, slovacii sunt slavi. Europa Centrală și de Est este slavă.
Slavii (despre ei am scris în Note de lectură la O istorie a poporului român chiar pe acest blog) sunt o populație europeană, originară de undeva din zona actuală a Poloniei. Ei au existat în Europa înainte de invazia avarilor. Odată cu invazia avarilor, în alianță cu aceștia, slavii pătrund în aproape toată Europa, inclusiv la sud de Dunăre. Expansiunea slavilor în zona centrală și sudică a Europei a determinat apariția unor noi popoare slave.
Slavii, fiind păstori, ca toate triburile migratoare, au căutat să se stabilească acolo unde au găsit pășuni nu doar întinse, ci si sigure din punct de vedere militar, în sensul de a asigura apărarea tribului de inamicii din jur. Slavii, ca toate triburile migratoare, preferau spațiile cât mai deschise, evitând zonele muntoase și zonele împădurite, unde puteau fi atacați prin surprindere. Prin urmare, zonele împădurite și muntoase au fost mai puțin străbătute de migratori. Influența tuturor populațiilor migratoare a fost mai puternică în zonele de câmpie și mult redusă sau inexistentă în zonele împădurite sau muntoase.
Ca urmare a reliefului din zona carpatică, putem spune că Transilvania a reprezentat un teritoriu mai puțin circulat de populațiile migratoare, prin urmare mai puțin populat sau deloc populat de slavi. Aici s-a păstrat moștenirea romanică. Aici s-a păstrat limba romanică și aici a evoluat aceasta în limba română de azi. Dacă slavii ar fi pătruns în Transilvania în număr mare, noi am fi adoptat limba slavă și am fi devenit un popor slav, ca toate popoarele din jur. Transilvania reprezintă, din acest punct de vedere, cetatea naturală în care s-a format și s-a dezvoltat limba și poporul român.

Vlahii, valahii
Termenul de vlah (sau valah) desemna la începutul Evului Mediu toate populațiile ce vorbeau limba Imperiului Roman. Prin urmare, era plină Europa de vlahi. Este timpul să remarcăm că vlah nu înseamnă român. Vlahii erau toate acele populații romanizate, românii reprezintă poporul format în zona carpatică (e adevărat că prin origine, fiind tot populație romanizată, putem să spunem că și noi suntem vlahi, dar fiecare popor are propriile sale caracteristici. Noi suntem vlahii ce am evoluat spre români, în timp ce vlahii din jur au evoluat ca popoare slave).

Încheirea formării poporului român
Formarea poporului român, ca popor romanic, a început odată cu cucerirea zonei carpatice de către romani.
Formarea poporului român și a limbii române a continuat secole la rând în zona carpatică până la invazia slavilor. Odată cu această invazie și formarea popoarelor slave putem spune că formarea poporului român s-a încheiat. În secolul VI avem certitudinea că poporul român și limba română erau deja formate. Este foarte probabil ca acest proces să se fi incheiat chiar mai inainte, dar nu avem certitudini în acest sens. Secolul VI reprezintă o certitudine întrucât în jurul zonei carpatice în acest secol încep să se formeze popoarele slave. Slavii, formarea popoarelor slave, reprezintă mărturia istorică de neclintit ce demonstrează că în zona carpatică a trăit și trăiește și acum un popor de tip romanic.

De ce maghiarii nu sunt slavi?
Ugorii (ungurii) au pătruns în zona Europei Centrale în secolul X. La acel moment slavii erau de circa patru secole asezați în Europa Centrală, Europa Sudică și de Est, formând - în amestec cu populațiile băștinașe - noile popoare slave. Remarcăm că la momentul invaziei ugorilor în Europa Centrală, popoarele slave erau deja formate, spre exemplu sârbii, croații, slovacii, cehii.
Ugorii, așezându-se în Panonia când slavizarea se încheiase deja, într-o zonă pe care au cucerit-o și pe care au stăpânit-o, au reușit să-și impună supremația, evitând astfel slavizarea. Tribul maghiarilor impunându-se în cadrul populației ugorilor, și-a impus limba și în acest context al luptei pentru supremație în cadrul acestei populații (a  ugorilor), dar și a luptelor cu popoarele din zona centrală a Europei, maghiarii au reușit să-și păstreze identitatea. Dacă îi comparăm pe maghiari cu bulgarii, putem spune că maghiarii au fost norocoși.

Întrebare: Merită să ne mândrim cu ORIGINEA romană? Răspunsul nu poate fi decât unul, DA! Chiar dacă, așa cum ne-a caracterizat Eminescu (pe unii), suntem niște răi și niște fameni, noi suntem urmașii Romei.

Un fragment din Scrisoarea a III-a
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!


Imperiul Roman la apogeu



marți, 29 noiembrie 2016

Cartea mea EVALUAREA SI MOTIVAREA ELEVULUI, sursă de idei în spațiul public

Poate e o coincidență fericită faptul că idei din cartea mea EVALUAREA ȘI MOTIVAREA ELEVULUI, pe care eu am anunțat-o ca fiind în tipărire încă din APRILIE 2016, sunt dezbătute în spațiul public.

Eu înțeleg că oricine poate avea idei, orice temă poate fi dezbătută de oricine, dar observ că toate acestea se întâmplă după ce eu am trimis manuscrisul cărții la mai multe edituri.
Dar, aici este suspiciunea mea, cartea încă nu a fost publicată. Dacă manuscrisul sau părți ale manuscrisului meu circulă prin diferite medii, e rău.

Dacă această lucrare ar fi vazut lumina tiparului, chiar m-ar fi bucurat că există o dezbatere, plecând de la ideile mele.

http://mihael-duca.blogspot.ro/2016/04/evaluarea-si-motivarea-elevului-noua.html




duminică, 30 octombrie 2016

O istorie sincera - note de lectura 6 - Invaziile migratorilor 2

"O istorie sincera a poporului român" de F Constantiniu, Note de lectura 6

Invazia populațiilor migratoare. Partea a 2-a

Istoricii români ocolesc anumite aspecte ale istoriei noastre, pe altele le înfrumusețează, pe altele chiar le falsifică.
Este adevărat, și istorici ai altor popoare încearcă să fardeze istoria popoarelor lor. Avem un exemplu chiar lângă noi, ungurii.
Istoria este doar una, iar rolul istoriei este de a ne învăța lecții. Dacă istoria nu poate fi o sursa de înțelepciune, dacă nu poate oferi explicații care să permită decizii înțelepte, istoria nu are nicio valoare.
În România condusă de sovieticii ceușiști istoria a fost un mijloc de tâmpire și spălare a creierelor populației. Această abordare a istoriei trebuie să înceteze. Atât în ceea ce privește istoria poporului român cât și a popoarelor din jur, ungurii, bulgarii etc. Comuniștii nu au dorit să se afle adevărul nici despre noi, românii, dar nici despre unguri, tocmai pentru a putea întreține un climat de ură între popoarele noastre, o manipulare etnică.
Un popor ușor de manipulat e un popor ușor de condus.
Autorul F. Constantiniu arată în prefațele sale la această carte că și acum încă se fac presiuni pentru a se prezenta o imgine falsificată asupra istoriei. Prin urmare eu înțeleg de ce a preferat să trateze extrem de succint perioada antică și perioada migrațiilor.
Cum eu rezist la presiuni, căcații e la CNI Traian Lalescu Hunedoara au început să obosească, iar populația din Hunedoara și-a dat seama de manipularea la care a fost supusă în raport cu mine, îmi permit să ofer niște date care sunt mai aproape de realitatea istorică decât cele ale manipulării comuniste.

Despre gepizi. Statul creat de gepizi

Gepizii (trib germanic) sunt considerati fie o subgrupă a goților, fie aliați ai acestora. Știm că atunci când goții (tervingi) au cucerit fosta provincia romană Dacia, au fost aliați și cu gepizii. Știm că o parte a gepizilor s-a stabilit și în zona carpatică (descoperirile arheologice confirmă).
De menționat că în anul 454 în alianță cu alte triburi germanice îi înfrâng pe huni (bătălia de la Nedao) și apoi fondează un regat, Gepidia, cu capitala la Sirmium  în Panonia (fosta capitala a romanilor din fosta province Panonia Inferior). Prin urmare, după dominația hunilor, în centrul Europei apare statul gepizilor.
În secolul șase aceștia vor fi cuceriți de avari.

Invazia avarilor. Statul avar. Ring

După gepizi, în Panonia au format un stat avarii.
Avarii din Panonia (numiti asa pentru a fi deosebiti de avarii din Caucaz) au urmat gepizilor in centrul Europei, formand un stat între secolele VI – IX.
Statul avar fondat în 567, a avut capitala intr-o fortareata numita Ring (a fost un hanat) .
Avarii în alianță cu lombarzii înfrâng pe gepizi și se stabilesc în centrul Europei. Avarii sunt aceia ce i-au convins pe lombarzi să se mute în nordul Italiei de azi. Avarii au stapânit o mare parte a Europei pe parcursul secolelor, din zona actuală a Austriei până la Marea Neagră.
Statul avar dispare datorită unor înfrângeri consecutive atât din partea Imperiului Bizantin cât și din partea francilor. Pépin d'Italie cucerește capitala Ring în 796.
După căderea dominației avare, în zona de est și centrală a Europei pătrund slavii și bulgari.

Invazia slavilor

Slavii au invadat Europa înaintea avarilor, dar invazia lor nu a fost una atât de violentă, încât a fost numită expansiune, nu invazie.
Slavii (cunoscuți și ca Antes, Sclaveni, Venethi) aparțin unei foarte mari populații cu origine în zona nord-estică a Europei. Numărul lor a fost imens, ei făcând parte acum din toate popoarele europene.
Prima mențiune a lor apare în sec. VI, în scrierile Imperiului Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit), aceștia fiind semnalați în zona carpatică, de unde au trecut Dunărea, invadând zone ale imperiului.
Pricopius îi descrie: "while their bodies and hair are neither very fair or blond, nor indeed do they incline entirely to the dark type, but they are all slightly ruddy in color. And they live a hard life, giving no heed to bodily comforts..."
Slavii au avut o mare importanță în formarea unor state și popoare slave. Limba slavă a devenit limba multor popoare, spre exemplu bulgarii (deși de origine turcică) au renunțat la limba lor, vorbind slava.
Statele considerate slave in prezent sunt: Czech, Bosnia, Serbia, Poland, Slovakia, Belarus, Russia, Ukraine, Bulgaria, Macedonia, Croatia, Slovenia, Montenegro. În Germania slavii reprezintă circa 25% din populația actuală.

Invazia bulgarilor. Țaratul bulgar

Trib de origine turcică. Populațiile turcice au fost extrem de numeroase, în unele cazuri foarte numeroase. Există zeci, poate sute de populații turcice. Noi, în România suntem obișnuiți cu turcii din Turcia actuală, aceștia reprezintă doar una din populațiile turcice cunoscute, respectiv turcii otomani. Pe lângă aceștia există numeroase alte populații, spre exemplu, în apropierea noastră existând bulgarii.
În sec. IV bulgarii sunt menționați în nordul stepei caucaziene. Ei au făcut parte dintr-o mixtură de triburi în zona Uralilor, ceea ce a influențat structura lor socială, dar și influența ce au avut-o în acea regiune.
Bulgarii au pătruns prin nordul Mării Negre în Dobrogea actuală, stabilindu-se apoi în locul în care există și acum. Primul imperiu bulgar a fost fondat în 681. Bulgarii conduși se pare de Asparukh, cuceresc Moesia și înființează primul stat bulgar.

Invazia ungurilor. Maghiarii

O întrebare de la început, vorbim de o populație și un trib sau de mai multe populații? Ugor (sau cum au mai fost denumiti onogur, hunuguri, ungri) sunt de fapt mai multe populații cu origine în zona Munților Ural. Originea turcică a ungurilor, deși nerecunoscută de istoricii unguri, e mai puțin importantă. Cert este că ugorii au făcut parte dintr-o mixtură de triburi turcice, populațiile stepelor. Cronicarul bizantin Theophanes the Confessor (sec. IX) menționează existența lor ca  Onoğundur–Bulğars. Limba vorbită este specifică unor populații ce s-au format în zona Munților Ural, dar observăm că limba se mai schimbă în istorie.
După ce sunt înfrânți de pecenegi, ugorii (acele populații diverse) se deplasează spre vest și pătrund în zona Europei, în zona Panoniei și nu în zona carpatică, așa cum încearcă unii storici să insinueze. În secolul IX erau încă la Est de Carpați. 
În 907 este confirmată prezența lor în zona Europei Centrale, ugorii învingând armata bavareză în lupta de la Pressburg. În Europa se poate vorbi de unguri începând cu secolul X. Unii istorici consideră că de fapt ungurii reprezentau un mare conglomerat multietnic, din care megyer a devenit un trib conducător și a impus limba. Alți istorici consideră că Arpad a unificat toate triburile și a înființat primul stat maghiar. Pentru alți istorici numele de Arpad nici măcar nu există, aceștia considerând că Kurszán a fost cel ce i-a condus pe unguri, Arpad venind după el.
După acest moment ungurii încep o campanie de jafuri în toată Europa, stabilindu-se în zona lacului Balaton.
Este interesant de menționat că se vorbește de un stat al ungurilor, de fapt un principat, dar fără a i se preciza nici limitele, nici capitala, ci doar regele, Arpad. Istoriografia maghiarilor e plina de fapte eroice false, ca si istoriografia noastră.

In opinia mea ungurii au reprezentat un conglomerat multietnic (deci si multilingvistic) la sosirea in Europa, iar aici, tribul magyar prin Kurszán a obținut o dominație și s-a impus cu rol conducător. Cât despre asa-zișii strămoși huni și Attila, nicio legătură. Maghiarii trebuie, dacă vor istorie, să-și asume nu doar pe huni, ci și pe gepizi, pe avari și slavi. Iar din perioada antică pe iaziges și pe romani, ce au avut in Panonia două provincii. Dacă nu vor istorie, arunci să-și asume doar originile tribale din Urali. E interesant de văzut, analizele ADN ale maghiarilor spre ce populație vor duce.

Exista numeroase hărți ale Europei, din diferite perioade, dar fără a avea certitudinea autorilor lor.
Iată o hartă a Europei în anul 500. 




Pe această hartă se pot vedea cu galben onogoures adica populațiile ugorilor incluzând aici pe magiari și bulgari, ca popoare ale stepelor. 
O parte din Panonia și zona Carpaților este ocupată de triburile gepizilor. 



miercuri, 26 octombrie 2016

Cumințenia întunericului

Opera lui C. Brâncuși  - Cumințenia Pământului – nu a putut fi achitată prin subscripția publică a națiunii române. Un eșec care spune multe.
E bine să putem înțelege ceea ce se întâmplă pentru a putea avea concluzii pertinente pentru viitor.
Guvernul Romaniei a lansat o campanie prost gandită, prost aplicată și cu rezultate pe masură. Campania s-a numit Brancuși e al meu și își propunea să strângă 6 (șase!!!!) milioane de Euros.
În urma acestei acțiuni s-a stâns doar 1 (un) milion de Euros.
Bineînțeles, conform tradiției dâmbovițene, acțiunea a fost un succes.
De ce critic această acțiune? Pentru că a ieșit prost, dacă și-ar fi îndeplinit obiectivul, aș fi scris felicitări, nu mai pierdeam timpul să fac o analiză.
Premisele ratării:
1. Națiunea română e una înapoiată, nu doar săracă, există o legătură între sărăcie și înapoiere.
E eronat (ha ha) să pretinzi unor pupători de moaște să doneze pentru cultură. Am expus un principiu.
2. Suma propusă spre colectare din donație a fost exagerat de mare.
E eronat (ha ha) să crezi că de la un popor sărac poți strânge prin donație șase milioane de Euros. Dacă ar fi fost șase milioane de lei, s-ar fi strâns. Suma de 6 milioane de Euros a descumpănit din start.
3. Campania asta a fost gandită și realizată pentru intelectualii României, nu pentru pupătorii de moaște, pentru bouritici.
E eronat (ha ha) să crezi că 5000 de intelectuali– câți are țara asta (sunt optimist) – vor putea dona 6 milioane de Euros ( 6000000:5000=1200 Euros/cap de intelectual).

După război mulți viteji se arată, e adevărat. Dar nu m-a întrebat nimeni înainte de război.
Exact la fel se întâmplă și în domeniul Sănătății și al Educației, unde eu de vreo 20 de ani tot vorbesc și vorbesc... Ce sunt eu, radio?
Avem conducători atât de proști și de infractori încât nici nu vor să audă de privatizarea Sănătății și Educației.
Privatizarea este singura soluție.
Dar, pentru această națiune. poate e mai bine să se târască prin istorie pupând moaște. O întrebare, dacă finanțăm moaște, finanțăm religia, de ce ne mai trebuie spitale și școli?
Poporul român ar putea fi poreclit cumințenia întunericului.

Că fiecare popor își merită conducătorii, e știut de mult (Orice naţiune îşi are conducătorii pe care îi merită, Joseph de Maistre în Consideraţii despre Franţa,1796) prin urmare, nu trebuie să ne mire nimic. Iată adevărații conducători ai României dun ultimii 27 de ani.



Ideologia sovietică ne conduce spre cele mai negre coșmaruri în continuare. 




luni, 24 octombrie 2016

„O istorie sinceră a poporului român” Note de lectură 5

„O istorie sinceră a poporului român” Note de lectură 5. Migratiile – partea 1

F. Constantiniu consacră un subcapitol migratorilor în spaţiul fostei provincii romane Dacia „Autohtonii şi migratorii”. Foarte putin. 
După înfrângerea carpilor în 295, goţii pătrund în fosta provincie romană Dacia. Aceste populaţii migratoare sunt de fapt nişte conglomerate etnice, din care sunt menţionate de istorici doar cel mai important sau cele mai importante grupuri. Goţii erau însoţiţi de „taifali” spre exemplu, dar şi de alţii.
Această prezenţă a goţilor la nord de Dunăre mă determină să subliniez diferenţa între a stăpâni un teritoriu şi a popula un teritoriu.

A stăpâni şi a popula

Există o diferenţă între a stăpâni un teritoriu şi a-l popula? De cele mai multe ori există. Stapânirea unui teritoriu se poate face chiar şi de la distanţă, prin ceea ce numim „vasalitate”. Poate fi însă stăpânit un teritoriu şi prin conducere directă, ca în cazul coloniilor, dar fără ca populaţia stăpânitoare să fie acolo, ca populaţie ce trăieşte acolo, ci doar prin armată şi reprezentanţi. Este posibil şi ca populaţia cuceritoare să se stabilească în noile ţinuturi, să populeze, într-un număr mai mare sau mai mic acele pământuri.
În mod evident, aşa cum am scris deja, spaţiul la nord de Dunăre nu a rămas pustiu ca urmare a retragerii administraţiei romane, dar e greu de spus cât de numeroasă era acea populaţie romanizată ce a rămas, în majoritate o populaţie rurală. Putem să apreciem că a rămas un număr destul de însemnat, dacă goţii s-au luptat pentru a stăpânii aceste teritorii (cu scopul de a percepe biruri etc). La fel, e greu de estimat cât de numeroasă a fost populaţia triburilor goţilor ce s-au stabilit la nord de Dunăre.  
Stăpânirea goţilor  (adică a unor ramuri ale goţilor numite tervingi - vizigoţi) a avut câteva urmări, prin războaiele duse de aceştia sub comanda regelui lor Atanaric cu Imperiul Roman de Răsărit, dar şi cu hunii. Aşa cum am mai spus, goţii au reprezentat o populaţie foarte mare, ce stăpânea un teritoriu şi mai mare, din zona Carpaţilor până la Dniester, poate chiar mai departe.
Ca urmare a înfrângerii lui Atanaric de către huni în 376, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, Valens, permite unei grupări a goţilor conduşi de Fritigern să se instaleze la nord de Dunăre, în „teritoriile romane”, pentru a preveni năvălirea hunilor.
Este important de ştiut – în opinia mea – ce s-a întâmplat cu celelate triburi din jurul Daciei. Ce s-a ales de roxolani? Ce s-a ales de iaziges? Ce s-a ales de carpi?

Despre popoarele migratoare
E adevarat, pe noi ne intereseaza situatia din spatiul carpatic, insa ar trebui sa avem o perceptie mai larga a fenomenului migrator. In Europa a existat o permamenta migratie a unor populatii.
In mod evident aceste migratii nu puteau avea loc in interiorul Imperiului Roman, dar in restul continentului european au existat in permanenta. Impartirea imperiului in doua (Diocletian, 286) a fost determinata tocmai de greutatea apararii acestuia ca urmare a atacurilor migratorilor.
Populatiile migratoare au fost in unele cazuri foarte numeroase, in alte cazuri mai mici, alcatuite din uniuni de triburi. Istoria nu a pastrat toate evenimentele legate de populatiile migratoare, intrucat acestea nu cunosteau scrisul si nu consemnau nimic. Despre aceste populatii avem doar date din relatia lor cu marile civilizatii, in special cu cea romana.
Prin urmare e greu de urmarit toata miscarea populatiilor migratoare in Europa, insa se pot face cateva precizari.

Invazia hunilor în Europa

Hunii au fost un popor migrator, ce a trăit între sec. I şi VII în Asia Centrală, Caucaz şi estul Europei.
În 91 hunii erau semnalaţi lângă Marea Caspică, iar în jurul anului 150 au migrat în sudul Munţilor Caucaz. 
Începând cu anii 370, hunii stabilesc o scurtă dominaţie asupra Europei până în 453 cînd, odată cu moartea lui Attila, decade şi puterea hunilor.
La începutul anilor 380 un grup de huni primesc statut de „foederaţi” din partea Imperiului Roman de Răsărit şi li se permite stabilirea în Panonia, prin urmare aveau permisiunea şi să lupte ca mercenari în armata imperiului. Este interesant de remarcat că hunii nu au avut un singur conducător, trăiau sub forma mai multor grupări/triburi si uniuni de triburi, fiecare cu conducătorul său.
Hunii nu au început campania lor în estul Europei singuri, ci în alianţă cu alte triburi, cel mai important fiind alans (alani). Alans ocupau la acel moment o zonă ce corespunde aproximativ Ucrainei de azi.
Odată cu stabilirea hunilor în Panonia avem noi informaţii despre populaţia băştinaşă din nordul Dunării. Autorul descrie la pag. 52 solia lui Priscus din Panion la Attila (448), prilej cu care sunt menţionate sate de băştinaşi din zona Banatului ce plăteau tribut/biruri hunilor.
Pătrunderea hunilor în Europa a avut mult mai multe consecinţe, între care şi presiunea exercitată asupra goţilor ce au înaintat către vestul Europei şi au determinat prăbuşirea Imperiului Roman de Apus. Grupuri ale vizigoţilor au ajuns până în Spania, unde s-au stabilit (şi azi există localităţi populate de urmaşii vizigoţilor). 



Gotii si spatiul carpatin
Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut şi sub numele popular de „Cloşca cu puii de aur” a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi ţărani (Ion Lemnaru si Stan Avram) în timp ce luau piatră de pe dealul Istriţa (750 m). Din tezaurul compus iniţial se pare din 22 de piese, s-au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg.